nimic

prea multe nu vreau sa scriu, doar ca`mi trebuia un motiv sa postez clipul acestei piese ce ma obsedeaza, de ieri, de cand sunt rapus la pat de gripa mea, si anume gripa porcului...so, tipic otto bolnav, shed si`mi plang de mila, si oftez in gol, fara sa fiu auzit de cineva...mai bag o pastilutza, mai un ceiuletz, o ciorbica de legume, o mancarica, un bigmac :))

so here it is, postul despre nimic, si, cum amintisem intr`un post mai vechi, despre teoria profesorului meu din facultate , despre faptul ca daca incepi sa scrii, poti scrie despre nimic, pana te plictisesti...asta si fac...
ah, si jah bless licentele ioanelor, jah bless ca 9 se`ntoarce acasa, jah bless ca`i fain afara, si eu stau in casa si`mi pusca venele pe frunte, jah bless baia fierbinte cu sare ce`o voi face in urmatoarea ora, jah bless vara, viata , jah bless petrecerea de sambata din juice, ipodul (ms 9), palariile altora, prietenii, oamenii, cainii si pisicile, bancurile de genu "pe malul unui lac, o femeie mulge vaca. In apa se vede invers" .....
si iata cu boala`mi scoate sentimentele prin sudoarea ce`mi izbucneste din pori, multumita coldrexului ce mi`a fost recomandat cu atata caldura de domnisoara roscata de la farmacie....
Sentimete, cele care slabesc fiinta umana. Sentimentele sunt ceea ce ne fac pe noi sa fim... oameni, si sa vedem lumea in culori. Sufletul este vazut ca fiind partea noastra slaba. Partea care ne facem vulnerabili. Sufletul este pumnul strans fluturat prin aer, este diferenta dintre roboti si creatorii lor. Sau cel care naste aripi de ceara pentru ca apoi... Icar stie.

ete unde`am ajuns, de la un simplu impuls de a scrie ... nimic.

choises

Viata ne este guvernata de alegerile pe care le facem la un moment dat. Te-ai gandit cum ar fi fost viata ta acum, in acest moment daca nu s-ar fi intamplat sau ai fi ales ceva intr-un anumit moment din viata ta. Chiar daca nu recunoastem evenimentele si persoanele din jurul nostru ne guverneaza viata si destinul. Nu regreta nimic ce s-a intamplat, probabil totul este spre binele tau...

ia stai putin....

Imi cam pierd concentrarea cu fiecare zi care trece. In fiecare seara imi spun ca de maine voi fi mai "rau" cu clientii mei. Ca voi fi mai "tzigan" sa spun asa, ca voi fi exact cum trebuie sa fii cand lucrezi in vanzari.Insa se pare ca varful de forma maxima a trecut deja. Se întampla exact ceea ce ma temeam ca se va întampla. Oricat de mult as incerca sa dau totul... nu-mi iese, simt ca ma impiedic la mal...

Am umerii grei, picioarele refuza sa mai alerge, respiratia ma ineaca în loc sa ma ajute. Muzica... nici ea nu mai este de partea mea. La timp... nici nu vreau sa ma mai gandesc. Cred ca am nevoie de o pauza...sau de o schimbare. De obicei o schimbare, de preferat ar fi in bine....imi aduce un plus de entuziasm, de motivatie...sau daca tot veni vorba...de o motivatie am nevoie, mai mult ca sigur.dar care ar putea fi aceea !?

Mi-e teama, dar stiu ca asta ma va ajuta si mai mult....


De la mine pentru mine:

la "capatul" zilei

Era ora zece, nimic mai mult, nimic mai putin. Era ora zece. Pentru prima oara priveam tavanul, si incercam sa ghicesc cand acul ceasornicului cufundat in nelumina, va lovi ultima data. Simteam cum se scurg: secunde, minute - si odata cu ele ma simteam mai liber. Eram treaz, dar eram sigur ca visez. imi induceam singur stari sufletesti, experimentam. Imi aduceam aminte lucruri de mult uitate, lucruri marunte fara insemnatate. Nu vroiam sa adorm, cineva tinea cu mine pentru ca asta si faceam. Ma simteam bine. Departe de zgomot, departe de prieteni si de asa zisii mei prieteni, departe de toate lucrurile din viata cotidiana. Amon Tobin isi facea de cap, aducandu`si aportul in realizarea filmelor mele din acele momente. Oare cat e ora? Numarasem corect? M-am intins dupa telefon, la prima apasare a tastei, un jet de lumina cu scopuri criminale invada încaperea. L-am ascuns sub perna, ma simteam din nou in siguranta. Pentru prima data se deschise usa, imi era dor de scirtiitul ei.In camera deja era lumina, eram prea cufundat in intuneric ca sa observ asta. Eram prea cufundat in intuneric… sunt sigur.

unde mi`e mie timpul ?

" Poate ca intr-o zi imi voi cheltui timpul asteptand timpul altora si voi ocupa timpul altora cu timpul meu .
Astept sa imi vina cheful de a-mi aminti cum mi-am pierdut eu timpul printre timpurile altora .
Tampite timpuri de atunci .
ei , am schimbat eu foaia care exista pe timpurile alea . M-am mai copt si eu la minte, ce sa-i faci .
Astept pana . . . Pana .
Astept reinvierea raspunsului raspunsurilor de la intrebarea intrebarilor ce va sa vina .

miser up e

Ma simt liber numai cand fac ceea ce vreau, fara sa imi pese de nimic , dar ma simt oribil cand nu imi respect propriile mele reguli, cand imi insel principiile, in care chiar cred… Asa ca deocamdata n-am chef sa fac nimic pentru ca, din nou, ce vreau – nu vreau si ce nu vreau – vreau. Logic, nu? Intelege cineva asta?!?

Vietile noaste se scurg intre a incerca sa rezolvam “problemele” zilnice si a incerca sa le rezolvam pe cele “persistente”. N-o sa dezbat acum faptul ca fericirea vine din interior, ci o sa ma revolt impotriva lipsei de apreciere pe care o acordam clipei, pe care ne-o acordam.

Suntem ca niste robotei: ne miscam de colo-colo incercand sa rezolvam problemele de care ne lovim sau sa obtinem lucrurile pe care ni le dorim fara sa ne gandim o clipa macar ca am putea sa ne bucuram mai mult de ceea ce avem, de ceea ce facem, de o pata de umbra in canicula asta, de o briza de aer rece si poluat , de cerul senin si linistit si de racoarea ce`o prezinta o seara de vara, intr`un parc, undeva intr`un loc nou si necunoscut tie.

Vechea lectie cu paharul plin!…

Ne vom uita in urma, peste 1 an sa zicem, si ne vom aminti ceea ce am facut, unde am fost si ce am vorbit, dar nu vom avea prea multe amintiri despre momentele in care am realizat ca suntem fericiti.

Fericirea nu poate fi savurata cu adevarat daca nu avem constientizarea faptului ca suntem fericiti. Iar acest lucru nu ar trebui sa astepte ocazii speciale. Poate de asta, imi vine in cele mai ciudate momente sa simt ca`s fericit, sa fac ceva ce nu fac zilnic, cand altii vor sa doarma, si deseori, ma trezesc ca n`am cu cine, si ca poate sunt chiar judecat pentru chestia asta. si facut in fel si chip. de ce? ca simt ca inca imi e dat sa ma simt bine, inca nu am obligatii fata de nimeni, chiar daca am unele probleme, acestea sunt prea mici deocamdata, fata de cele ce urmeaza sa ma copleseasca.

Deci vreau sa ma mai simt astfel, fericit SI impacat, azi!!! De mai multe ori in aceiasi zi chiar!!! Si, daca se poate, si maine… Iar daca o sa ma straduiesc poate o sa imi amintesc promisiunea asta si peste ceva timp ...

asteptand

Mi-am dat seama ca unul dintre verbele care ma caracterizeaza cel mai bine e "a astepta". Trec prin viata asteptand mereu cate ceva. Mai angoasanta decat asteptarea nu cred ca e decat tacerea, tacerea aceea care se lasa greu atunci cand tu ai mai multa nevoie de raspunsuri. Atatea intrebari fara raspuns, atatea raspunsuri care asteapta o intrebare.
Si totusi, am atatea motive de fericire. De ce? Pentru ca asteptarea ma face mai puternic .. pentru ca cineva mi-a daruit un zambet azi (si sunt foarte sensibil la zambete ) ... pentru ca (re)invat cuvinte pe care le uitasem ... pentru ca si azi imi hranesc sufletul cu frumos ... pentru ca cei dragi s-au oprit in suflet, si vor ramane.
De ce sunt fericit? pana la urma , habar nam :D
dar sunt, si asta conteaza la maxim acum, cel putin eu asa consider.

ma cert cu destinu`

Life is your own LSD tripp, your actions and their reactions make it a good or a bad tripp.

Mereu am cochetat cu ideea ca desi anumite aspecte ale vietii iti sunt date, exact ca ipoteza unei probleme de matematica, rezultatul la care ajungi depinde de fiecae din noi, daca rezolvam problema corect sau gresit. Nu stiu daca cred in destin, poate ca nu cred, dar uneori e atat de frumos si de "comod" sa ma mint ca asa mi-a fost dat, decat sa accept ca poate a fost greseala mea. Poate ca din exces de zel m-as duce atat de departe incat sa afirm ca toate actiunile noastre au o reactiune, doar ca acestea intarzie sa loveasca si cand o fac e totul prea neasteptat incat furiosi si dezorientati aruncam mata moarta in curtea vecinului.
Poate ca m-am dus prea departe, poate cuvintele nu imi ajung ca sa imi exprim gandurile, ma limiteaza, imi umplu gura si "condeiul" de clisee ieftine si paradoxuri. Din ciclul ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual si altele.
Limitarea verbala e un alt lucru care ma frustreaza. Nu cred ca am ganduri atat de complexe incat cuvintele sa imi fie insuficiente, nu sunt atat de snob si increzut. dar serios ca m-am saturat sa port o discuţie cu cineva si sa ne certam/combatem ca chiorii pe un subiect, pe o idee despre care avem aceeasi parere, dar limitarea vocabularului pe care il detinem sau existent si orgoliile noastre supradimensionate fac ca, comunicarea eficienta sa fie imposibila. Dupa cateva ore de contraargumente si ciocniri succesive si masive ale egourilor noastre, unul din noi se trezeste ca de fapt avem aceeasi viziune, doar ca o exprimam diferit, deficitar si ologit.
Un lucru pe care nu il inteleg in sistemul asta destin, predefinit sau handmade sunt asa zisele coincidente. Pentru un minut va rog sa uitati de parerile voastre predefinite, masticate de altii si ingurgitate credincios de voi si ganditi-va serios la asta. Nu am gasit nici o explicatie care sa ma multumeasca in legatura cu acest subiect: the whole god put in your way bullshit nu ma convinge la fel cum nici teoria ca subconstientul noastru atotputernic a scos lucrul respectiv in calea mea. Adica serios, care sunt sansele ca tu ca subconstient sa iti scoti în cale o persoana pe care ai uitat-o si nu ti-ai fi dorit sa o mai revezi ever, cat de masochist sa fii, sau Dumnezeu cat de sadic sa fie sa te bage iar în butoiul cu melancolie si confuzie. Momentan asta mi se pare cel mai dur exemplu, pentru ca normal, fiind un ingrat nu ma deranjeaza "coincidentele" placute, dorite, visate, atunci ambele teorii imi sunt favorabile: m-am premiat pentru ca I've been a good boy si mi l-am scos pe X în cale, sau Dumnezeu a fost atat de multumit de mine pentru ca fac lucrurile cum trebuie.
Aberez! Am obosit! Bad tripp! Bad tripp!