pur si simplu

e foarte ciudat, cum , vor sa iasa din mine o mie de idei, si nu stiu cum sa le dau drumul....
vreau sa scriu prea multe, si nimic nu`mi iese...
vreau sa fac prea multe, si nimic nu`mi iese...
vreau sa spun unora prea multe, si nimic nu`mi iese...
sunt blocat de ceva vreme, pe urmatoarea fraza: " tot ce e in jurul tau e proiectia gandurilor tale " ... si am mai gasit ceva asemanator ... "All meaningful and lasting change starts first in your imagination and then works its way out. Imagination is more important than knowledge " spuse domnu` Einstein.
si ma intreb, oare chiar asa e ? oare tot ce ma`nconjoara acum, e defapt proiectia gandurilor mele? chiar asta`mi doresc eu ? nu prea cred !
Hoinarim prin viata in cautarea fericirii, sau a implinirii profesionale... iar de cele mai multe ori, ceea ce cautam fuge de noi, si alergam o viata intreaga dupa implinirea unei iluzii de perfectiune, perfectiune pe care nu o vom atinge poate niciodata... asteptam persoana perfecta, jobul ideal, ne chinuim in asteptarea si lupta pentru obtinerea acestora, incat uitam sa ne bucuram de fiecare pas pe care il facem pe acest drum, de fiecare mica realizare care ne`ar duce mai aproape de mult dorita perfectiune...

"stop and smell the roses" !? da, fix.
cand s-a oprit vreunul dintre noi ultima data, din vartejul de ganduri de ne bantuie, si sa se lase impresionat de un detaliu mic si aparent nesemnificativ !?
eu o fac destul de des, dar, ma trezesc ca se uita lumea la mine ciudat, de parc`as fi un nouvenit in lumea civilizata ....