din pacate mi-am adus aminte de:
asta
si de asta
si normal, ca si de asta

spun numai prostii, numai rahaturi. nimic nu este cum as fi vrut sa fie, dar poate ca asa trebuie sa fie. de multe ori gandul ca poate pentru celalalt e mai bine, ideea asta de... eu, martirul, aproape sfantul, ideea ca e mai fericit (omul celalalt. nu vorbesc de gen aici), ideea asta ajuta (se citeste la prezent, nu in trecut).
bai, ce sa zic, sunt un mare fatalau. cine pula mea e interesat de faptul ca am facut o alegere proasta cu o suta de ani in urma si acum nu mai reusesc sa ma ancorez in realitate? ma plang ca o tarfa batrana . oare trec in faza de resemnare?

singurele momente in care sunt cu adevarat singur (fara nimeni care sa ma futa, la icre adica) sunt cele pe care le petrec sub dus. si tot atunci pot sa ma gandesc la tot ceea ce vreau eu sa ma gandesc, fara ca cineva sa ma intrerupa. sunetele din jur se estompeaza, vecinii de sus pot sa zbiere cat vor, televizorul vecinei surde de langa poate sa fie la maxim, copilul de jos poate sa se dea cu un cal prin casa, nu-i aud. stropii de apa care lovesc cada (din fibra de mortii ma-sii stie de care,ca nu stiu exact ce e, dar face un zgomot, de zici ca ma dau cu ATV-u' prin baie) reusesc sa acopere tot. mai putin gandurile si imaginatia mea punct

over. elvis has left the building: