un videoclip, oarecum terifiant, intitulat "We are living in exponential times" ne înspăimântă cu date despre fenomenala progresie a tehnologiei informaţiei. Ce să fac eu cu atâta informaţie? Ce sa faca lumea cu atâta informaţie? Avem o inflaţie planetară de informaţie. De informaţie derizorie, mică, irelevantă, cu un conţinut uriaş de deşeuri, de spam, de kitsch informaţional, care iau drumul direct al recycle bin-ului sau al trash-ului.
Noi, acum 30-40 de ani, am primit un număr relativ mic de unităţi de informaţie şi până azi am uitat acuzativul, ortografia, "Moromeţii", răscoala de la Bobâlna, şirul lui Gauss sau lucrul mecanic... Ce-or să facă copiii de astăzi care îngurgitează, conform unui studiu, de 400 de ori mai multă informaţie decât noi într-un creier oarecum similar? Ce varză va fi în capul lor? Cu ce vor rămâne? Cu pictorul Andreea Esca în locul compozitorului Ştefan cel Mare? Cu manele în loc de "Rapsodia română"? Eu personal nu cred în teoria aşa-zis pragmatică a minimalismului cultural de tip american, a inutilităţii sau caducităţii culturii umaniste clasice în favoarea celei "imediat utile". Cunoştinţele noastre au fost şi sunt culturale, pentru că au un caracter universal şi peren (Iliada şi Odiseea dainuie de circa 2200 de ani), în timp ce "cunoştinţele" copiilor noştri sunt extrem de lichide, de perisabile. Nici n-au timp să se fixeze că devin caduce. De aici o lipsă fundamentală de repere solide.
Informaţia şi-a modificat nu numai forma, ci şi conţinutul. Diferenţa dintre cele două tipuri de informaţie este, aşa cum am arătat, de calitate, nu numai de cantitate. Adică multă şi proastă. Informaţia de azi nu mai e "cerebrală", nu-ţi mai cere s-o descifrezi, adică s-o gândeşti. Nu mai e de genul "ce a vrut să spună poetul?", ca la toate generaţiile anterioare. Este o informaţie gata decodificată, mură-n gură. Pardon de expresie... inginerească!
Motivul pentru care este aşa? Simplu şi logic: generatorul informaţiei ştie ca produsul său – informaţia – este mai perisabil ca oricând şi că se confruntă cu o supraproducţie pe o piaţă saturată în care consumatorul nu mai are decât un timp foarte limitat de alocat informaţiei. O informaţie prea complicată ar fi abandonată şi ar ramane neconsumată. De aceea lumea nu mai gandeşte. Iar lipsa, sau rarefierea gândirii duce spre eşecul inteligenţei. Prin atrofierea organului.
Un sonet de Shakespeare, o melodie a lui Aznavour, un peisaj de Turner cred că te fac un om mai bun... Nişte instrucţiuni de folosire a nu ştiu cărui obiect trendy te fac un robot mai bun... Şi-aşa ne îmbrăcăm toţi cam cum vrea David Beckham sau nevastă-sa, bem şi mancăm toţi ce ne pun hypermarketurile în promoţii, în pahare şi în farfurii...
Facem ce ni se indică prin mass-media. Am ajuns nişte destinatari de autoresponder: "Dear Gogu, YOU WON!!!" Libertatea ni se îngustează alarmant printr-un consumism indus şi impus. Ajungem exact la stadiul de gloată fără liber arbitru! Nu mai avem nici curajul opiniei! Cine are curajul să spună ca borăşte la ideea de sushi? Cine are curajul să spună ca Gaultier se îmbracă şi arată ca dracu'? Cine are curajul să spună ca a fi gay nu e chiar în regulă? Că Angelina Jolie n-are nici talent şi că e şi urâtă? Că nu i-a plăcut Coelho? Sunt tabuuri, sacrilegii, lezmajestăţi! Fiţe!
articol "furat" de aici !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu