ma cert cu destinu`

Life is your own LSD tripp, your actions and their reactions make it a good or a bad tripp.

Mereu am cochetat cu ideea ca desi anumite aspecte ale vietii iti sunt date, exact ca ipoteza unei probleme de matematica, rezultatul la care ajungi depinde de fiecae din noi, daca rezolvam problema corect sau gresit. Nu stiu daca cred in destin, poate ca nu cred, dar uneori e atat de frumos si de "comod" sa ma mint ca asa mi-a fost dat, decat sa accept ca poate a fost greseala mea. Poate ca din exces de zel m-as duce atat de departe incat sa afirm ca toate actiunile noastre au o reactiune, doar ca acestea intarzie sa loveasca si cand o fac e totul prea neasteptat incat furiosi si dezorientati aruncam mata moarta in curtea vecinului.
Poate ca m-am dus prea departe, poate cuvintele nu imi ajung ca sa imi exprim gandurile, ma limiteaza, imi umplu gura si "condeiul" de clisee ieftine si paradoxuri. Din ciclul ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual si altele.
Limitarea verbala e un alt lucru care ma frustreaza. Nu cred ca am ganduri atat de complexe incat cuvintele sa imi fie insuficiente, nu sunt atat de snob si increzut. dar serios ca m-am saturat sa port o discuţie cu cineva si sa ne certam/combatem ca chiorii pe un subiect, pe o idee despre care avem aceeasi parere, dar limitarea vocabularului pe care il detinem sau existent si orgoliile noastre supradimensionate fac ca, comunicarea eficienta sa fie imposibila. Dupa cateva ore de contraargumente si ciocniri succesive si masive ale egourilor noastre, unul din noi se trezeste ca de fapt avem aceeasi viziune, doar ca o exprimam diferit, deficitar si ologit.
Un lucru pe care nu il inteleg in sistemul asta destin, predefinit sau handmade sunt asa zisele coincidente. Pentru un minut va rog sa uitati de parerile voastre predefinite, masticate de altii si ingurgitate credincios de voi si ganditi-va serios la asta. Nu am gasit nici o explicatie care sa ma multumeasca in legatura cu acest subiect: the whole god put in your way bullshit nu ma convinge la fel cum nici teoria ca subconstientul noastru atotputernic a scos lucrul respectiv in calea mea. Adica serios, care sunt sansele ca tu ca subconstient sa iti scoti în cale o persoana pe care ai uitat-o si nu ti-ai fi dorit sa o mai revezi ever, cat de masochist sa fii, sau Dumnezeu cat de sadic sa fie sa te bage iar în butoiul cu melancolie si confuzie. Momentan asta mi se pare cel mai dur exemplu, pentru ca normal, fiind un ingrat nu ma deranjeaza "coincidentele" placute, dorite, visate, atunci ambele teorii imi sunt favorabile: m-am premiat pentru ca I've been a good boy si mi l-am scos pe X în cale, sau Dumnezeu a fost atat de multumit de mine pentru ca fac lucrurile cum trebuie.
Aberez! Am obosit! Bad tripp! Bad tripp!