joi, 10 iunie 2010

miser up e



Ma simt liber numai cand fac ceea ce vreau, fara sa imi pese de nimic , dar ma simt oribil cand nu imi respect propriile mele reguli, cand imi insel principiile, in care chiar cred… Asa ca deocamdata n-am chef sa fac nimic pentru ca, din nou, ce vreau – nu vreau si ce nu vreau – vreau. Logic, nu? Intelege cineva asta?!?

Vietile noaste se scurg intre a incerca sa rezolvam “problemele” zilnice si a incerca sa le rezolvam pe cele “persistente”. N-o sa dezbat acum faptul ca fericirea vine din interior, ci o sa ma revolt impotriva lipsei de apreciere pe care o acordam clipei, pe care ne-o acordam.

Suntem ca niste robotei: ne miscam de colo-colo incercand sa rezolvam problemele de care ne lovim sau sa obtinem lucrurile pe care ni le dorim fara sa ne gandim o clipa macar ca am putea sa ne bucuram mai mult de ceea ce avem, de ceea ce facem, de o pata de umbra in canicula asta, de o briza de aer rece si poluat , de cerul senin si linistit si de racoarea ce`o prezinta o seara de vara, intr`un parc, undeva intr`un loc nou si necunoscut tie.

Vechea lectie cu paharul plin!…

Ne vom uita in urma, peste 1 an sa zicem, si ne vom aminti ceea ce am facut, unde am fost si ce am vorbit, dar nu vom avea prea multe amintiri despre momentele in care am realizat ca suntem fericiti.

Fericirea nu poate fi savurata cu adevarat daca nu avem constientizarea faptului ca suntem fericiti. Iar acest lucru nu ar trebui sa astepte ocazii speciale. Poate de asta, imi vine in cele mai ciudate momente sa simt ca`s fericit, sa fac ceva ce nu fac zilnic, cand altii vor sa doarma, si deseori, ma trezesc ca n`am cu cine, si ca poate sunt chiar judecat pentru chestia asta. si facut in fel si chip. de ce? ca simt ca inca imi e dat sa ma simt bine, inca nu am obligatii fata de nimeni, chiar daca am unele probleme, acestea sunt prea mici deocamdata, fata de cele ce urmeaza sa ma copleseasca.

Deci vreau sa ma mai simt astfel, fericit SI impacat, azi!!! De mai multe ori in aceiasi zi chiar!!! Si, daca se poate, si maine… Iar daca o sa ma straduiesc poate o sa imi amintesc promisiunea asta si peste ceva timp ...

2 comentarii:

  1. dar ba da, te rog sa dezbati acum 'faptul ca fericirea vine din interior'
    @_@

    RăspundețiȘtergere
  2. exact.fericirea vine din interior.e o teorie, cu care sunt de acord, dar pe care inca nici eu nu am reusit sa o ating. in momentul in care am sa reusesc sa ma desprind 100% de partea materiala a lumii, in sensul ca nu o sa depinde atat de mult de ea, si nu am sa imi leg "fericirea" de lucrurile materiale, am sa pot sa fiu cu adevarat fericit.pentru ca omul modern a reusit sa isi creeze aceasta dependenta.Nu te-ai intrebat niciodata, de ce o mare majoritate a populatiei lumii, care nu are acces nici macar la apa curata, sunt totusi fericiti? de ce atunci cand am fost copii, ne putea face fericit un amarat de abtibild cu o masina, din guma turbo, iar acum, nici macar the real deal nu ne mai face fericiti ? totul
    e relativ

    RăspundețiȘtergere