Globul de cristal

"Don't tell me the sky is the limit when there are footprints on the moon."

Am scormonit printre "favorites" on youtube, si am gasit acest clip.
L`am vazut de nenumarate ori,
ma uitam la aceste imagini, si , da , chiar daca stiu ca nu multi citesc aceste randuri,si tot asa, chiar daca stiu ca unii citesc aceste randuri, ma doare`n cot si
recunosc, ca sunt om, si , uitandu`ma la aceste imagini, de fiecare data incep sa plang.stau linistit si ma uit, si incep sa curga lacrimile, din senin. Vazand aceste imagini imi zboara gandul la o mie de lucruri, mai ales la gandul ca, daca am fi toti oameni, si ne`am multumi cu exact atat cat sa ne ajunga, cam cat de fericiti am putea fi? pentru ca lumea asta are de oferit mult mai mult decat am avea noi nevoie,doar ca unora nu le e de ajuns.

Am auzit ieri, fara sa tin neaparat, o discutie intre doi domni. Vorbeau despre "filosofia lumii". De la inceput si pana acum. De la aparitia "dreptului roman" si pana la tzatza Ridzi. Au trecut de la Socrate si Platon la Liiceanu si Plesu.

Duceau discutia ca pe un duel. Era de o parte "domnul cu ochelari" si de cealalta parte "domnul cu cravata". Cel cu ochelari mi s-a parut mai uman. El crede in "politica pentru oameni", crede ca a promite = a face, el priveste din albastrul ochilor imbatraniti cu speranta catre tinerii de azi, catre noi. Celalalt domn, la cravata, mi s-a parut a fi tipul omului pragmatic, populist. Pentru el a promite = vrajeala. Pentru el, sanse egale pentru toti este o fantezie a teribililor inocenti. El se foloseste de toate si de tot pentru a-si atinge scopul, scopul lui.

Au vorbit despre teoria "golubului de cristal". Stii... lumea pare a fi inchisa intr-un asemnea glob. Glob pe care unii il rasucesc si-l invart dupa cum au chef. Noi toti suntem inchisi in el in timp ce altii ne privesc din afara lui. Ca atunci cand te uiti la un film mut: vezi miscari dar nu auzi sunete. Unele sunete cer disperat de mancare.

"- Realitata asta ma inspaimanta. Am, uneori, impresia ca traiesc intr-o jungla. Ne-am dezumanizat, ne-am pierdut sentimentele... idealurile... ne-am pierdut sufletele. Nu ma regasesc in lumea aceasta, e dura, e rea... parsiva... e o mizerie. O mizerie, domnule!", l-am auzit pe domnul cu ochelari.
"- Realitatea aceasta este departe de filmele cu zane si printese. Aici sufletul nu are ce cauta. Sentimentele trebuie pastrate in interiorul locuintei tale. Acolo... te dai cu capul de pereti, daca vrei, acolo plangi, acolo urli, acolo iubesti. Odata ce ti-ai parasit locul acela, iti pui costumul pe tine si intri in lumea reala. Asta este ceea ce numesc eu Realitate, Domnule! Realitatea mea!", domnul cu cravata raspunde fara replica... aproape.
"- Aceasta nu este realitatea mea... Nu..." clatinandu-si usor capul in semn de nemultumire... domnul cu ochelari, intr-adevar, nu poate oferi o replica.
"- E, batrane, vrei-nu-vrei traiesti in realitatea mea. Realitata ta nu stiu daca a existat vreodata."

Globul de cristal... o inchisoare a milioane de suflete. O realitate paralela intr-un univers unic... Am pierdut pentru cateva momente sirul discutiei, m-am uitat la ceas. Cand am redevenit atent... domnul cu ochelari isi conducea pekinezul spre casa iar domnul cu cravata urca in limuzina care-l astepta. Cei doi pareau atat de apropiati... desi se apelau cu "Domnule". Dar erau atat de diferiti...

M-am ridicat si m-am dus spre domnul cu ochelari,imi doream sa-l intreab:
"- Dar... la final, ce conteaza?"
Cred ca imi raspundea, cu un zambet cald ...
"- La final conteaza doar partea in care te afli, in interiorul sau in exteriorul... globului de cristal...asta mi-ar spune el. Dar eu iti spun asa: la final conteaza daca ai fost om sau nu, daca ai iubit, daca ai urat, daca ai cantat, daca ai dansat, daca ai baut... daca, daca, daca... dar nu in interiorul locuintei tale, ci unde vrei tu. Unde vrei tu! Globul de cristal nu exista... Asta conteaza, baiete!

[Unul spune ca exista... si se plimba intr-o limuzina. Altul spune ca nu exista... si plimba un caine]

Ma gandeam...la globul de cristal. Exista sau nu?