Loser

In ultimul timp aud peste tot în jurul meu doar vorbe de bine. Ca sunt asa si pe dincolo. Nimeni nu îmi spune adevarul: ca sunt un pui de ratat, care si-a futut viitorul cu fiecare ocazie pe care a avut-o. Sau n-a avut-o. Ca habar nu am ce vreau eu de la viata asta si ca nu am facut nimic care sa iasa in evidenta pana la 27 de ani. Nimic de bine.

Prostiile sunt singurele mele "realizari". Stapanesc arta de a trai in esec iar asta este singura mea "calitate". Nu sunt deloc un baiat extraordinar. Sunt cat se poate de ordinar, mai ordinar ca mine nu exista. Sunt un parazit care se hraneste cu mii de visuri, zi si noapte, un adult cu minte de copil care nu se poate maturiza. Sa dezamagesc este mottoul vietii mele.

Nu sunt inteligent, nu sunt destept, nu sunt deosebit, nu sunt nimic din tot ceea ce mi se spune de bine. In spatele mastii mele sunt hidos, sunt opusul a tot. Urasc sa mai fiu laudat cand eu stiu ce si cum sunt. Ca nu sunt capabil sa fac nimic din tot ceea ce se crede ca as putea sa fac. Vreau sa fiu privit asa: ca un nimic, ca un zero, ca un individ fara culoare, fara cultura, ca unul de la care sa nu te astepti la nimic, nici de bine nici de rau. In fond si la urma urmei, exact asa sunt.