marți, 11 mai 2010

neatza`



( i`m not missin` anyone, this song just came up randomly from a long forgotten corner in my mind )

I can t give up on my morning coffee.
Si foarte rar se intampla, sa o beau acasa.

Nu mi plac diminetile grabite..
As vrea sa pot sa mi aduc aminte ce visez. Suna alarma. Stop. Stau cateva momente si incerc sa mi adun franturile din vise si sa pun cap la cap povestea dar alarma mi a distras toata atentia.

Mi ar placea sa nu fie nevoie sa ne ridicam somnorosi din pat si sa facem intrecere in drum spre baie. Sa stam sa ne jucam cu soarele unul pe pielea celuilalt , sa ne uitam la chipurile abia trezite. sa bem cate o cafea amara.
( ca si acum...totusi nu stiu care "noi"...ca eu sunt doar jumatate )
(( Niciodata nu vorbesc asa, doar aici , pe blogu asta retard ))

Imi plac diminetile cu farmec.
Primavara sunt verzi si pline de ganduri care ma fac sa zambesc involuntar. Poate e din cauza ca soarele e mai cald.
La mare, dupa ce am dormit pe plaja sau in cort, cand ma trezesc primul lucru pe care imi vine sa il fac e sa ma dezbrac de tot inghetul de peste noapte si sa l gust pe cel al marii si al soarelui ce`l incalzeste.
La munte, diminetile sunt linistite si pline de roua.

Am baut de mult ultima gura de cafea .

mai fac una.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu