Obositii lor

Acest articol este dedicat obositilor, este dedicat indivizilor obositi moral, care duc lipsa propriului eu, din cauza sau fara cauza.

E greu sa fii obosit, insa sa nu ai voie sa fii....
Sa fii foarte obosit si sa nu ti-o permiti. Sa simti ca se prabuseste tavanul si sa-l tii cu degetele mijlocii pentru ca nu ai timp de tavan prabusit.
E incredibil de obositor sa fii obosit.
Sa te stresezi pentru ca nu e voie sa fii stresat.
Sa pierzi prieteni, sau sa-i fi ratacit pentru ca exista alte ‚trebuie’.
Nu vrei. Dar… trebuie.
Tie iti trebuie, pentru ca societatii ii trebuie sa-ti trebuiasca.
Ma intelegi?
Eu inteleg ca trebuie sa inteleg.
E greu sa stii ca te pierzi pe tine insuti acolo unde nu vrei, dar… trebuie.
Ca te privesti nostalgic si zici ca asta e viata.
Viata care ‚trebuie, desi stii ca nu asta e viata.
Sa refuzi a crede ca treci prin zone de disconfort personal in permanenta.
Sa-ti realizezi refuzul.

Sa treci de la o societate la alta. Apoi inapoi. Sa vrei sa crezi ca esti bine. Sa refuzi a crede ca nu esti bine. Sa-ti realizezi refuzul.

Articolul acesta este dedicat pierdutilor de sine. Indivizilor care inteleg ca trebuie sa inteleaga. Care accepta ca trebuie sa accepte. Care se adapteaza pentru ca trebuie sa se adapteze.
Obositilor.